Directed by Victor Ioan Frunză
Una din preocupările realizatorilor a fost aceea de a reda fidel şi complet partitura originală a lui Kurt Weill, în interpretarea actorilor şi a orchestrei Teatrului German. Montarea reflectă un împrumut formal din mijloacele teatrului liric, la care se adaugă elemente de contemporaneitate - la nivel vizual şi interpretativ - într-un mixtum „post-modern” care are ca ţintă relevarea actualităţii acestei capodopere brechtiene.
Opera de trei parale -
reprezentată pentru întâia oară în 1928 la Berlin - l-a consacrat pe
Brecht pe plan mondial: în 1930 se joacă la Moscova, trei ani mai
târziu la New York. După al Doilea Război Mondial este unul din primele
titluri care cuceresc afişele şi publicul scenelor germane, atât în Est
cât şi în Vest. În câteva decenii, graţie popularităţii textului şi a
muzicii, devine o creaţie legendară a teatrului secolului al XX-lea.
Acum,
la împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Bertolt Brecht, este pentru
prima oară când acest text este reprezentat la Teatrul German de Stat
Timişoara. Pe scenă evoluează un ansamblu de 45 de interpreţi, iar
derularea cursivă a acţiunii dramatice impune schimbarea rapidă a opt
ambianţe scenografice complexe.
OLIMPIU VESA, VALERIU SUCIU, TITUS TĂTARU,
ALBERT BACH, OVIDIU COZMA, PÉTER CSILLA, SZIGETI ANDRÁS • The five basic types of human misery: IOAN CODREA, BALÁZS ATTILA, DANIELA
TÖRÖK, OVIDIU MIHĂIŢĂ, CHRISTINE CIZMAŞ, ALBERT BACH • Die Polizisten:
DACIAN PREDAN-HALLABRIN, CĂLIN BLEAU, CAIUS CORNEA, ANDREI URSU • Three candidates for Polly: ALBERT BACH, IOAN CODREA, OVIDIU MIHĂIŢĂ • The beggars in the foreplay: OLGA TÖRÖK, IOAN CODREA, OVIDIU MIHĂIŢĂ
The Orchestra of the German State Theatre::
VALENTINA KOHONICZ (piano & keyboard), ROBERT KISS (clarinet, tenor saxophone), BODO ZOLTAN (clarinet, alto saxophone), EMIL ZĂU (trumpet), AUREL PIŞLEAGĂ (trumpet), RADU GUŢI (trombone), IOAN OPRA (guitar), SORIN ŞTEIA (bass guitar, accordion), ANTON BARANYAI (drums)