The piece Simuliert poses the question of the future in the era of capitalism. The post-apocalyptic scenario of the piece allows author and choreographer Sergiu Matiș to simulate the possible answers to these questions through the glitches inside choreography, text and theatre. This simulation is inspired by the voices of theorists and writers from the sphere of materialism and object oriented theory, such as: Graham Harman, Steven Shaviro, Nick Land and Alain Badiou.
The ultimate questions that the author asks are the one about dance. He locates dance and theatre as the places of explicit pleasure and enjoyment but also as the places that are emptied out of the meaning in the present. These performers of the post-apocalypse are navigating through an abundance of languages. This oversaturation produces fragments of possible continuations.
"Conexiunea cu sufletul a fost întreruptă. În distopia lui Sergiu Matiș
totul se rezumă la materie. Iubirea? Nu intră deloc în discuţie. […] În
special iubitorii literaturii science fiction vor fi satisfăcuţi de
acest spectacol: limbajul aminteşte de primele romane ale lui William
Gibson, iar întrebările care se pun, de opera lui Philip K. Dick. Iar
precum o reușită lucrare SF, şi acest spectacol aduce pe scenă mai mult
decât o viziune înfricoşătoare a viitorului; ridică întrebări despre
societatea din ziua de azi. […] În Simuliert este vorba despre o
lume lipsită de suflet, în care totul se învârte în jurul plăcerii
personale dobândite prin sex, despre un impuls colectiv spre escapism şi
o antropomorfizare crescândă a bunurilor de consum fără viaţă, care par
să înlocuiască omul, sau, şi mai rău, despre o metamorfoză a omului în
maşina pe care el însuși a creat-o."