"Vizual, el e foarte bine susţinut de decorul Cristinei Milea. Un perete alb pe care sunt inscripţionate cuvinte-cheie precum mama, tata, eu, câteva căsuţe miniaturale, multe şine de cale ferată. Şine pe care ar urma să se sinucidă minorul Paul, dar care trimit deopotrivă cu gândul la nenumăratele drumuri ale vieţii. Sonor, Făptaşi beneficiază de o remarcabilă muzică de scenă compusă de Ovidiu Iloc, muzică în care tema principală te duce cu gândul către sunetele ieşite dintr-o boîte à musique, din vremea copilăriei. Dar punctul de rezistenţă maximă al spectacolului e de căutat, aşa, cum se şi cuvenea de altfel, în jocul actoricesc. Szabó K. István a beneficiat în întreprinderea sa de ceea ce s-ar putea numi, fără exagerări, distribuţia ideală. Pentru rolurile celor doi copii abuzaţi (Petra şi Paul) i-a avut la dispoziţie pe Silvia Török, din nou foarte bună, nuanţată şi fără excese, şi pe Richard Hladik care are astfel şansa unui merituos debut. Pentru Erwin, tatăl îmbătrînit în rău, Rareş Hontzu e un interpret redutabil, în vreme ce Olga Török (Karin) e din nou excelentă într-un rol de compoziţie. Enikö Blenessy (Magda) şi Daniela Török (Doamna doctor), completate de Radu Vulpe (Karl) semnează trei portrete edificatoare ale unor pedofili ce îşi maschează în argumentaţii aberante, ipocrizie, falsităţi evidente, amabilităţi ciocolatii pornirile vinovate."

"Dramaturgul Thomas Jonigk preia o serie de situații și persoane reale și construiește în textul său, Făptași, un iad familial în care Petra și Paul, cei doi puști personaje principale, sunt striviți, singura lor salvare – fizică, psihică, morală – fiind fuga de acasă. Spectacolul realizat de Szabó K. István are drept puncte de rezistență distribuția echilibrată – bine aleasă dintr-o trupă, la rândul ei, formată cu grijă, în timp – și scenografia sugestivă, funcțională pentru realitatea situațiilor existente în dramaturgia montării. [...] De câteva stagiuni, Teatrul German de Stat Timișoara conturează clar o direcție repertorială pentru comunitatea căreia i se adresează; prin spectacolele propuse, spectatorii sunt chemați să reflecteze la realități cotidiene, din trecutul recent sau mai îndepărtat, la fapte de viață, la prezentul lor."